Acasă

Consul general onorific

BEN

Ben Jager

În timpul tulburărilor din Europa Centrală și de Est din 1989, atenția mea a fost atrasă de România. S-a dovedit a fi singura țară în care abolirea comunismului s-a desfășurat violent. Peste 1.100 de persoane au fost ucise în decembrie 1989. Ulterior, a fost format un guvern format în mare parte din foști comuniști, astfel încât reformele nu au reușit să se materializeze. A devenit clar că acest lucru a lăsat țara în urma altor țări din Europa Centrală și de Est. În 1992 am fost să văd cu ochii mei situația dezastruoasă în care dictatorul Nicolae Ceaușescu, executat la 25 decembrie 1989, a lăsat țara. Acest lucru m-a determinat să mă alătur consiliului de administrație al organizației internaționale Operation Villages Roumains, care se concentra pe construirea țării, cu un accent puternic pe dezvoltarea rurală și ajutorul umanitar. În același timp, mi s-a cerut, în calitate de manager de proiect, să sprijin țările România și Bulgaria în tranziția lor politică și economică și în construirea societății civile; aceste activități au fost posibile prin programul MATRA al Ministerului Afacerilor Externe. Sprijinul a fost acordat în diverse domenii politice, cum ar fi reorganizarea sectorului agricol, finanțarea asistenței medicale, gestionarea apei, descentralizarea guvernului, funcționarea economiei de piață în ceea ce privește competitivitatea, politica privind minoritățile (romii), siguranța alimentară etc. După 2004, accentul a fost pus pe aderarea la Uniunea Europeană, ceea ce a implicat, de asemenea, activități intense de lobby în Țările de Jos, deoarece România a fost și este încă o „pată albă” pentru mulți politicieni și jurnaliști. În septembrie 2005, a avut loc o vizită oficială a premierului de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, în timpul căreia mi-a cerut să accept consulatul țării sale. În 2006, am luat inițiativa înființării platformei antreprenoriale Dutch Romanian Network. Întrucât revista Buletinul României a încetat să mai existe, am înființat revista România Magazin, ca un amalgam între Curier(publicație a OVR) și Buletinul României, care a încetat să mai existe. În jurul anului 2009, acesteia i s-a alăturat publicația digitală DRN Newsletter, în care a fost absorbit treptat Buletinul României. Numit ulterior consul general onorific al României. În 2018 a fost decorat de președintele Klaus Johannis cu Ordinul de Merit în grad de Ofițer pentru eforturile privind relațiile economice bilaterale dintre România și Țările de Jos. Membru al Corps Consulaire Noord-Brabant și al Corps Consulaire à Maestricht.

ROMÂNIA-1pngO țară are o singură ambasadă în altă țară. În Țările de Jos, ambasada unei țări este aproape întotdeauna situată la Haga, deoarece acolo se află sediul guvernului. Ambasadorii sunt diplomați de rang înalt care își reprezintă propriul guvern. Consulii îndeplinesc acte diplomatice limitate. În cazul în care o țară recunoaște independența unei alte țări, aceasta înființează acolo o ambasadă. Pe lângă prezența consulilor profesioniști – care stau la ambasadă, există consulii onorifici. denumirea onorifică indică faptul că această funcție nu generează venituri și implică, de asemenea, un titlu onorific, aceasta spre deosebire de consulii profesioniști atașați ambasadei. Consulatele mari sau importante primesc uneori denumirea de „consulat general”. Un astfel de consulat general are adesea în subordine mai multe consulate obișnuite. Multe țări mici sau sărace au doar un consul onorific în Țările de Jos, deoarece o ambasadă sau un consulat este prea costisitor. România are o ambasadă, trei consulate și un consulat general în Țările de Jos. Consulii erau deja obișnuiți în epoca romană și erau cei mai înalți magistrați din Imperiul Roman. În fiecare an, doi senatori proeminenți erau aleși pentru această funcție de către poporul roman, care trebuiau să se verifice reciproc. Consulatul roman a existat timp de peste o mie de ani, din 509 î.Hr. până în 541 d.Hr. când a fost abolit de împăratul Iustinian. CC-1Desigur , consulii (onorifici) de astăzi au o funcție complet diferită din punct de vedere al conținutului față de vremurile anterioare. Spre deosebire de diplomații „profesioniști”, consulul onorific nu se bucură de o imunitate diplomatică deplină, ci de o formă limitată. Distincția poate fi observată și în plăcuțele de pe mașini.
CD (Corps Diplomatique) pentru profesioniști și CC (Corps Consulaire) pentru consulii onorifici. Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice (cunoscută și sub numele de Convenția de la Viena sau Convenția de la Viena) stabilește regulile relațiilor diplomatice. Acestea includ privilegiile și inviolabilitatea („imunitatea”) diplomaților și a misiunilor diplomatice. Țările de Jos și România sunt două dintre cele 179 de țări care sunt părți la Convenția de la Viena. În plus față de acest tratat, există, printre altele, și Convenția de la Viena din 1963 privind relațiile consulare.

Ce face un consul onorific?
Sarcinile unui consul onorific pot varia de la o țară la alta și de la un consul la altul (a se vedea în altă parte pe acest site). Ambasada este responsabilă cu eliberarea documentelor de călătorie (pașapoarte pentru cetățenii țării de origine și vize pentru cetățenii țării gazdă), inclusiv a documentelor de urgență, formalitățile de stare civilă (căsătorie, divorț, naștere, deces), dreptul persoanelor și dreptul familiei și biroul notarial, eliberarea diferitelor certificate consulare, eliberarea permiselor de conducere, a cărților de identitate, asistență în transportul rămășițelor pământești(laissez-passer), informații pentru întreprinderi și informații privind legislația. Pe baza Convenției de la Viena privind relațiile consulare, sarcina unui consul poate fi descrisă astfel:

  • protejarea intereselor statului pe care îl reprezintă și ale resortisanților săi;
  • promovarea comerțului și a relațiilor economice, culturale și științifice;
  • observarea și raportarea vieții economice, comerciale și culturale;
  • reprezentarea resortisanților statului trimițător (România) în fața autorităților judiciare și a altor autorități în absența acestora;
  • protecția intereselor resortisanților statului de origine care sunt minori sau incapabili;
  • semnarea documentelor;
  • funcțiile de reprezentant în absența ambasadorului;
  • acordarea de asistență navelor maritime și fluviale, precum și aeronavelor care au naționalitatea statului de origine și echipajelor acestora.